Traducere de Octavian Cocoş
Iubirea ta și mila-au astupat
Stigmatul bârfei ce pe frunte-i pus;
Ce crede lumea nu m-a deranjat,
Tu mă-nverzești, ce ar mai fi de spus?
Eu mă silesc, căci tu eşti lumea mea,
Să-mi știu valoarea din cuvântul tău;
Pe nimeni n-am, eu nu sunt al cuiva
Şi nici nu-mi pasă că sunt bun sau rău.
Iar grijile le-arunc într-un abis,
Ca șarpele urechile-mi închid,
Să n-aud bârfe şi cinstiri, mi-am zis,
De-aceea toată lumea o desfid.
Dar tu în mine te-ai întipărit,
Că cei din jur îmi par că au murit.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.